Cuminte și tăcut, mi-e dor de tata! Azi se împlinesc opt ani de la plecarea sa și chiar dacă viața a mers mai departe pentru noi, îl păstrăm acolo, în amintiri! Prin el am ajuns un om mai bun, el mi-a insuflat dragostea pentru a descoepri lucruri noi și tot el mi-a fost sprijin în momente grele.
Nu-l pot întoarce și ar fi cumva mult prea trist să-l uit vreodată, dar știu că lui i-ar fi plăcut enorm să râdem azi, să ne bucurăm de minunatele poante pe care le spunea. Părinții ne sunt limanul și chiar dacă al meu tată e departe acum, pot recunoaște că nimic nu-i va egala imaginea și locul din sufletul meu!
Și poate că cel mai important este să conşțientizăm că trebuie să lăsăm totul la o parte și să ne sunăm părinții, să le mulțumim, să le arătăm că-i iubim! Rămâi cu bine, tată!
Admiratie si respect!
RăspundețiȘtergere