Au trecut 12 ani de când Laura Stoica, brusc și dur, fără prea multe răspunsuri date, cu o mulțime de fericiri și întrebări, ne-a părăsit! Ma gândesc la ea mereu și la clipele in care ne-am cunoscut, petrecând împreuna momente unice, in ultimul ei turneu, in Kuweit! Deși trista pe-atunci, am descoperit in ea un om cald, volubil, sociabil, de la care aveai ce învață! Iar pe scena avea energie și dragoste pentru a cânta! Dar poate ca cel mai important este faptul ca exista și așa va fi mereu, prin arta sa, prin droaia de piese bune, pe care le cânta toată lumea și care in continuare te emoționează, te fac sa dansezi sau sa plângi! A fost un artist imens și ar trebui sa ne gândim la ea cu zâmbetul pe buze, așa i-ar fi plăcut! "Doar tu", "un actor prea grăbit", venit "din singurătate", ai azi "steaua ta"! Te iubim, Laura!
Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe Laura
RăspundețiȘtergere