Emoțiile scenei nu pot fi foarte ușor descrise în cuvinte. Practic, e un alt examen oferit în fața publicului și uneori se întâmplă să treci, alteori există probabilitatea de a rămâne corijent. Totul ține de fler, de starea de spirit și de oamenii pe care îi ai în fața ta. Eu sunt fericit cu publicul meu, care este cel mai spectaculos, care cântă și se implică în toate momentele pe care le propun.
Dar în spate, înainte de a ieși în lumina reflectorului, doar eu știu ce trăiesc.
Nu mă plâng, dar uneori se uită partea aceasta a artistului, oamenii văzând doar strălucirea din față. Poate că noi, artiștii, suntem printre puținii singuri ai acestei lumi, deși înconjurați mereu de aplauze. Astă seară, pe scena Teatrului Național din Bucuresti, de la ora 20.00, am pregătit omagieri speciale, reverențe de aur aduse artei românești, de ieri până azi. Chiar vă așteaptă suprize nemaipomenite și invitați remarcabili!
Vă aștept!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu