Nu mă simt deloc potrivit pentru vârsta pe care o am. Treaba cu buletinul e doar o cifră și credeți-mă că fix așa o și privesc. Adica eu mă simt tot un adolescent, gata de noi aventuri, gata să-și asume riscuri și să privească doar înainte.
Și asta-mi face tare bine! Cu atât mai mult cu cât sunt conștient de faptul că anii trec, dar amintirile bune, lecțiile și experiențele rămân pentru totdeauna!
Mi-aduc aminte, când eram puștan, îmi plăcea să mă dau în hintă ( așa se spune la noi la balansoar ) și să privesc cerul.
Găseam câte-o stea și-mi puneam rapid dorințe pentru viitorul meu. Mare parte le-am și îndeplinit și-aș mai repeta și-acum același obicei, pe care vă sfătuiesc să-l aplicați și voi. E reconfortant și fizic și psihic. Vă mai simțiți copii? Eu am făcut o rememorare și vă mărturisesc că nu-i nimic mai plăcut decât să dai iar în mintea celor mici! Zi frumoasă, dragii mei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu