Când ajungi unde-ți dorești, nimic nu mai pare dificil. Dar dacă te uiți în spate, vezi că n-a fost simplu și-ai urcat multe trepte, grele, pentru a reuși. În cazul meu, totul i se datorează, în primă fază cel puțin, mamei mele. Fredonez refrenele muzicii românești de pe la doi-trei ani. Nu știu dacă a fost o revelație. A fost ceva natural. Mama mi-a ghidat pașii, ne-am chinuit. Pe vremurile acelea nu era așa simplu să ieși în față,ca acum. Nu erau concursuri de talente, în afară de festivaluri.
Am început la Turda, cu diverse proiecte muzicale, cu mai mult sau mai puțin succes. Am punctat și CÂNTAREA ROMÂNIEI și apoi, m-am lansat oficial, la Mamaia, în 1993. Nu e de ajuns vocea, pentru a reuși. E nevoie de determinare, muncă și mai ales noroc! Iar azi sunt fericit că revin pe scena în care am făcut primele spectacole – la Turda – la Teatrul de Stat Aureliu Manea! La mine acasă! #văiubesc #testament #visualartbyanamariahalalai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu