“Omule, fii voios şi-ascultã cântecul meu!” Mereu ne-a îndemnat astfel Irina Loghin, supranumitã si „regina cântecului popular românesc” ... Idol al multor generaţii, Irina Loghin s-a afirmat prin frumuseţea chipului, prin ţinuta impecabilã, prin portul popular pe care îl prezintã cu atâta mândrie, prin voce şi mai ales prin versurile care ajung la sufletele românilor, atât din ţarã, cât mai ales din strãinãtate. Nu este român care sã nu îi fi ascultat mãcar o melodie şi care sa nu o îndrãgeascã, mai ales cã le alungã tristeţea şi le alinã dorul şi supãrarea când le spune cu atâta blândeţe: „Omule, nu fi trist”, „chiar de-i viaţa zbuciumatã”!
„Povara grea le-a-ntristat viaţa” şi fost-au nevoiţi sã plece printre strãini, „pentru a-şi creşte copilaşii câte unul”, pentru a le fi mai bine şi-atunci, singura alinare vine din cântec.
Dar când spui „cântec” şi mai ales „cântec pentru români”, inevitabil gândul te poartã nu doar cãtre Irina Loghin, ci si cãtre un alt artist atât de iubit de românii de pretutindeni: Paul Surugiu (Fuego), cel care, prin chipul blând, prin zâmbetul de copil, prin vocea caldã, prin versurile atât de frumoase, sensibilizeazã mereu inimile noastre, ale românilor.
Irina Loghin şi Fuego, „mama si fiul” sunt, fãrã doar şi poate, cei care cântã cel mai frumos despre ţarã, despre români, despre „legãtura asta sfântã” între mamã şi copil. „Suntem români mereu”, indiferent în ce colţ de lume ne-am afla, iar ei “mult au colindat prin lume”, ajungând la sufletul celor plecaţi departe, cu versuri precum: „Du-mã-n ţara florilor/ du-mã-n ţara doinelor”, „du-mã-n ţãrişoara mea”... “Asta este soarta mea, sa vã cânt cât oi putea”, ne spun cu drag şi unul şi celãlalt, cãci „au fost nãscuţi anume, sã cânte cu drag la lume”, “sã cânte cu drag omului” şi „zicã lumea orişice”, chiar dacã “unii îi vorbesc de bine, alţii îi vorbesc de rãu”, sunt doi artişti care au înregistrat succes dupã succes, încã de la prima apariţie împreunã şi, indiferent de locul în care sunt invitaţi, „e bucurie, e veselie”, „rãsunã câmpul, întreg pãmântul [...] de cântecul lor”, cãci ei „cântã cu foc si cu dor” ...
Minunat acest duet,dintre Fuego,artistul desavarsit, care prin naturaletea si sensibilitatea vocii sale unice ne umple inimile de bucurie si frumos de fiecare data cand il ascultam si “Irina noastra”,o prezenta remarcabila in muzica populara romanesca,care cu glasul ei duios a cantat mereu cu atata drag oamenilor,despre tristeti si bucurii.Inca de la prima aparitie publicul i-a indragit ca “mama si fiu” ,duetul bucurandu-se astfel de un adevarat succes atat in tara cat si in strainatate ,frumoasele lor refrene fiind ascultate cu placere si fredonate de romani,in special de cei purtati de “valurile vietii “”printre straini”… “Cum sa nu intineresti ? “ ascultand cum se impletesc armonios aceste doua voci de exceptie, “darul” nostru “de la Dumnezeu”……
“Omule, fii voios şi-ascultã cântecul meu!”
RăspundețiȘtergereMereu ne-a îndemnat astfel Irina Loghin, supranumitã si „regina cântecului popular românesc” ...
Idol al multor generaţii, Irina Loghin s-a afirmat prin frumuseţea chipului, prin ţinuta impecabilã, prin portul popular pe care îl prezintã cu atâta mândrie, prin voce şi mai ales prin versurile care ajung la sufletele românilor, atât din ţarã, cât mai ales din strãinãtate. Nu este român care sã nu îi fi ascultat mãcar o melodie şi care sa nu o îndrãgeascã, mai ales cã le alungã tristeţea şi le alinã dorul şi supãrarea când le spune cu atâta blândeţe: „Omule, nu fi trist”, „chiar de-i viaţa zbuciumatã”!
„Povara grea le-a-ntristat viaţa” şi fost-au nevoiţi sã plece printre strãini, „pentru a-şi creşte copilaşii câte unul”, pentru a le fi mai bine şi-atunci, singura alinare vine din cântec.
Dar când spui „cântec” şi mai ales „cântec pentru români”, inevitabil gândul te poartã nu doar cãtre Irina Loghin, ci si cãtre un alt artist atât de iubit de românii de pretutindeni: Paul Surugiu (Fuego), cel care, prin chipul blând, prin zâmbetul de copil, prin vocea caldã, prin versurile atât de frumoase, sensibilizeazã mereu inimile noastre, ale românilor.
Irina Loghin şi Fuego, „mama si fiul” sunt, fãrã doar şi poate, cei care cântã cel mai frumos despre ţarã, despre români, despre „legãtura asta sfântã” între mamã şi copil. „Suntem români mereu”, indiferent în ce colţ de lume ne-am afla, iar ei “mult au colindat prin lume”, ajungând la sufletul celor plecaţi departe, cu versuri precum: „Du-mã-n ţara florilor/ du-mã-n ţara doinelor”, „du-mã-n ţãrişoara mea”...
“Asta este soarta mea, sa vã cânt cât oi putea”, ne spun cu drag şi unul şi celãlalt, cãci „au fost nãscuţi anume, sã cânte cu drag la lume”, “sã cânte cu drag omului” şi „zicã lumea orişice”, chiar dacã “unii îi vorbesc de bine, alţii îi vorbesc de rãu”, sunt doi artişti care au înregistrat succes dupã succes, încã de la prima apariţie împreunã şi, indiferent de locul în care sunt invitaţi, „e bucurie, e veselie”, „rãsunã câmpul, întreg pãmântul [...] de cântecul lor”, cãci ei „cântã cu foc si cu dor” ...
„De-aceea îi iubesc cei din neamul românesc”!
Minunat acest duet,dintre Fuego,artistul desavarsit, care prin naturaletea si sensibilitatea vocii sale unice ne umple inimile de bucurie si frumos de fiecare data cand il ascultam si “Irina noastra”,o prezenta remarcabila in muzica populara romanesca,care cu glasul ei duios a cantat mereu cu atata drag oamenilor,despre tristeti si bucurii.Inca de la prima aparitie publicul i-a indragit ca “mama si fiu” ,duetul bucurandu-se astfel de un adevarat succes atat in tara cat si in strainatate ,frumoasele lor refrene fiind ascultate cu placere si fredonate de romani,in special de cei purtati de “valurile vietii “”printre straini”… “Cum sa nu intineresti ? “ ascultand cum se impletesc armonios aceste doua voci de exceptie, “darul” nostru “de la Dumnezeu”……
RăspundețiȘtergere