FUEGO: LIMBA ROMANA ESTE PATRIA CANTULUI MEU!

FUEGO: Limba română este patria cântului meu!

Limba română! Este atât de măreață și fascinantă! Acest grai în care poeții și-au făurit trăirile, în care muzica și-a găsit dorurile, în care simțirile, gândurile, idealurile capătă formă, este fără doar și poate simbolul care ne unește peste timp, un simbol fără granițe, fără bariere.

31 August este ziua în care se cuvine să celebrăm limba română, căci este ziua națională dedicată acesteia, perioada în care toți cei ce simt, gândesc și vorbesc limba română, indiferent de colțul de lume în care se află, aduc un omagiu liantului ce i-a desăvârșit, format și  șlefuit.

Deși nu ar trebui să existe un motiv anume pentru a dărui limbii române toate meritele, de această dată există un prilej oficial pentru care românii, cu respectul cuvenit, să omagieze graiul strămoșilor, al gliei străbune, al propriei conștiințe ce solidarizează inimile, căci  „a vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.” ( Nichita Stanescu ).

Cu această ocazie, simțind, trăind și cântănd în, cu și despre limba română, am creionat o scrisoare deschisă, aducând un elogiu celei ce mi-a servit drept inspirație, celei ce a completat pe deplin opera mea artistică, limba română, pe care o slujesc cu încăpățânarea românului autentic, fiind de asemenea cunoscută și încurajată misiunea mea prin care contribui la formarea și educarea patriotismului.

Dragă mi-e limba română, iar pentru ea „mai sunt răniți poeții” și tot pentru ea „Dumnezeu a plâns, printre astre, peste țară, cu lacrima sa” (Grigore Vieru).

Pentru mine se potrivește ca această celebrare a limbii române să vină pe fondul unei legături speciale. Am considerat în permanență că mesajele mele, că muzica și trăirile mele pot ajunge la public, prin intermediul acestei forme divine, care conferă nuanțe ideilor și care înalță idealurile.

Limba română trebuie să servească drept armă pentru promovarea culturii noastre. Să cântăm în limba română, să iubim în limba română! Și nu am avut o împlinire mai puternică decât aceea de a primi titlul de „Artist al Poporului” Republicii Moldova, într-o sală în care  dascăli emeriți primeau distincții pentru activitatea lor didactică prodigioasă și pentru sprijinul în promovarea și menținerea flăcării ce arde pentru limba română.

Cu sufletul deschis și inima de român ardelean, am facut legământ, pe viață, că voi milita cu arma cuvântului și a muzicii, cu toată ființa mea, pentru aducerea și conservarea frumosului prin artă, pe marea scenă a vieții!

Indiferent de colțul de lume în care m-am aflat, am încercat să fac cunoscută spectatorilor mei puternica legătură de conștiință, limbă și sânge dintre românii neamului meu, spunându-le că în același grai trăim cu toții și că prețuirea acestei limbi este esența dăinuirii noastre.

Și cred că nimic și nimeni nu poate fura dreptul românilor de a trăi și a gândi românește. Modernizându-ne, ajungem să uităm că graiul este cel ce ne definește și că oriunde ne-ar purta timpul pașii, vom simți acest glas cu o intensitate și mai puternică.

Mai mult decât atât, limba română este patria cântului meu, a românilor de pretutindeni și nu există o formă mai intensă pentru a ne striga iubirea și măreția, pentru a ne slăvi neamul, pentru a ne admira minunile, pentru a ne exprima uimirea decât cea pe care limba română o dă fiecărui cuvânt măreț din sufletul nostru.

Ca într-un basm etern, limba română își scrie, cu foc, istoria vremilor sale, a dorurilor și a strigătului jertfei pentru un singur țel, un cântec comun al fascinantei lumi numite simplu : România.

Și tot în această zi, unul dintre cele mai importante vise ale mele prinde contur. La mormântul poetului ce a militat pentru acest grai, pentru libertatea lui, mentorul meu, Grigore Vieru, se va dezveli monumentul realizat din bronz, reprezentându-l în marime naturală.

Și orice cuvânt aș folosi pentru a descrie ceea ce simt cu privire la limba română, orice urare aș putea să fac, nimic nu ar exprima mai înălțător decât versurile maestrului Grigore Vieru, poetul ales al neamului românesc, cel pe care Creatorul nu l-a înzestrat cu talent, ci cu o urmă de dumnezeire, versuri care au conturat și „Imnul Neamului ” :

„Sărut vatra și-al ei nume

Care veșnic ne adună,

Vatra ce-a născut pe lume

Limba noastra cea română.

Pe pământ străvechi și magic

Numai ea o să rămână,

Limba doinelor de aur,

Limba noastra cea română.”    

                                     Paul Ciprian Surugiu - Fuego