FUEGO - SCRISORILE LUI STANCA

http://www.click.ro/vedete/scrisorile_lui_stanca/George_Stanca-pamflet-Fuego_0_1673832692.html

George Stanca

Azi faci o vârstă. La mulți ani. Sănătate, fericire. Succes ai cu duiumul. Dar mai ales succes și o recunoaștere mai mare în țara ta. Aici ești tu în dificultate. Că ești doar "artist al poporului" în Republica Moldova.

Și nu e numai vina noastră. Ci și a ta. Nu știu cum ai făcut și ai ajuns în Basarabia unul dintre cei mai iubiți cântăreți. Poate și datorită stilului tău înclinat spre romantic. Poate și datorită gustului lor înclinat spre melanholia slavă... Poate, grație marii prietenii cu uriașul Grigore Vieru. O asemenea întâlnire, dintre un solist și un poet, o aranjează doar Pronia. Amândoi aveți în arta voastră un lucru incredibil: simplitatea. Modul direct de exprimare. La început eu nu am înțeles asta la tine.

Dar, când am descoperit simbioza cu Vieru m-am luminat. Mi-am schimbat opinia față de artistul care ești. E tare greu să fii simplu. Să ajungi la sufletul simplu al românului simplu.

Aici e succesul tău. Care constă în aceea că fără să vrei, subconștient, tu cu Grig (!) vă bateți în continuare cu manelizarea gustului național. Păunescu îmi spunea odată ceva: "Să nu batjocorești ceea ce place poporului". De aceea m-am supărat recent pe un artist mare care afirmă jignitor că 90% din români sunt maneliști. Nu! Iată, mai ești tu. Și încă nu singur.

Nu vreau, mai ales de ziua ta, să te trag în conflictul meu. Deși e vorba de principii patriotice. De identitate națională. Așa că, tu continuă cu asiduitatea cu care ai început.

Căci, cunoscând acum opera ta întreagă - nu e vorbă mare - sesizez intenția de a-ți extinde aria de cuprindere a cântecului românesc de gen. Nu lași nimic sub preș, în colțuri neguroase. Cânți tot ce e și a fost frumos pe lumea asta. Travaliul tău e aidoma celui pe care îl fac depozitarii de folclor sau de poezie populară or cultă de la noi.

Fiind și tânăr - făcuși 37 de ani! - vei ajunge să deții mai tot patrimomiul "divertismentului" - nefericit termen! - românesc. Aspiri la o universalitate românească pe care mă bucur să o descopăr primul.

E un demers minunat. Demn de un ardelean, nu de un regățean ciorit... E ca o datorie ce se naște din vocație. Și pe care ți-o asumi de bunăvoie. Deloc o povară. Doar bucurie. Să duci în glas și-n suflet nectarul a tot ce-i românesc. Și, cum spune un cântec uitat: "Tot ce-i românesc nu piere."

La mulți ani, Paul!