FUEGO: Limba română este patria cântului meu!
Limba română! Este atât de măreață și
fascinantă! Acest grai în care poeții și-au făurit trăirile, în care muzica
și-a găsit dorurile, în care simțirile, gândurile, idealurile capătă formă,
este fără doar și poate simbolul care ne unește peste timp, un simbol fără
granițe, fără bariere.
31 August este ziua în care se cuvine
să celebrăm limba română, căci este ziua națională dedicată acesteia, perioada
în care toți cei ce simt, gândesc și vorbesc limba română, indiferent de colțul
de lume în care se află, aduc un omagiu liantului ce i-a desăvârșit, format și
șlefuit.
Deși nu ar trebui să existe un motiv
anume pentru a dărui limbii române toate meritele, de această dată există un
prilej oficial pentru care românii, cu respectul cuvenit, să omagieze graiul
strămoșilor, al gliei străbune, al propriei conștiințe ce solidarizează
inimile, căci „a vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba
română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de
aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul
izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.” ( Nichita Stanescu ).
Cu această ocazie, simțind, trăind și
cântănd în, cu și despre limba română, am creionat o scrisoare deschisă,
aducând un elogiu celei ce mi-a servit drept inspirație, celei ce a completat
pe deplin opera mea artistică, limba română, pe care o slujesc cu încăpățânarea
românului autentic, fiind de asemenea cunoscută și încurajată misiunea mea prin
care contribui la formarea și educarea patriotismului.
Dragă mi-e limba română, iar pentru ea
„mai sunt răniți poeții” și tot pentru ea „Dumnezeu a plâns, printre astre,
peste țară, cu lacrima sa” (Grigore Vieru).
Pentru mine se potrivește ca această
celebrare a limbii române să vină pe fondul unei legături speciale. Am
considerat în permanență că mesajele mele, că muzica și trăirile mele pot
ajunge la public, prin intermediul acestei forme divine, care conferă nuanțe
ideilor și care înalță idealurile.
Limba română trebuie să servească drept
armă pentru promovarea culturii noastre. Să cântăm în limba română, să iubim în
limba română! Și nu am avut o împlinire mai puternică decât aceea de a primi
titlul de „Artist al Poporului” Republicii Moldova, într-o sală în care dascăli emeriți primeau distincții pentru
activitatea lor didactică prodigioasă și pentru sprijinul în promovarea și menținerea
flăcării ce arde pentru limba română.
Cu sufletul deschis și inima de român
ardelean, am facut legământ, pe viață, că voi milita cu arma cuvântului și a
muzicii, cu toată ființa mea, pentru aducerea și conservarea frumosului prin
artă, pe marea scenă a vieții!
Indiferent de colțul de lume în care
m-am aflat, am încercat să fac cunoscută spectatorilor mei puternica legătură
de conștiință, limbă și sânge dintre românii neamului meu, spunându-le că în
același grai trăim cu toții și că prețuirea acestei limbi este esența dăinuirii
noastre.
Și cred că nimic și nimeni nu poate
fura dreptul românilor de a trăi și a gândi românește. Modernizându-ne, ajungem
să uităm că graiul este cel ce ne definește și că oriunde ne-ar purta timpul
pașii, vom simți acest glas cu o intensitate și mai puternică.
Mai mult decât atât, limba română este
patria cântului meu, a românilor de pretutindeni și nu există o formă mai
intensă pentru a ne striga iubirea și măreția, pentru a ne slăvi neamul, pentru
a ne admira minunile, pentru a ne exprima uimirea decât cea pe care limba
română o dă fiecărui cuvânt măreț din sufletul nostru.
Ca într-un basm etern, limba română își
scrie, cu foc, istoria vremilor sale, a dorurilor și a strigătului jertfei
pentru un singur țel, un cântec comun al fascinantei lumi numite simplu : România.
Și tot în această zi, unul dintre cele
mai importante vise ale mele prinde contur. La mormântul poetului ce a militat
pentru acest grai, pentru libertatea lui, mentorul meu, Grigore Vieru, se va
dezveli monumentul realizat din bronz, reprezentându-l în marime naturală.
Și orice cuvânt aș folosi pentru a
descrie ceea ce simt cu privire la limba română, orice urare aș putea să fac,
nimic nu ar exprima mai înălțător decât versurile maestrului Grigore Vieru,
poetul ales al neamului românesc, cel pe care Creatorul nu l-a înzestrat cu
talent, ci cu o urmă de dumnezeire, versuri care au conturat și „Imnul Neamului
” :
„Sărut vatra și-al ei nume
Care veșnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastra cea română.
Pe pământ străvechi și magic
Numai ea o să rămână,
Limba doinelor de aur,
Limba noastra cea română.”
Paul
Ciprian Surugiu - Fuego