Când era tânără, era o apariție în adevăratul sens al cuvântului. Deși muncea pe brânci pentru mine, pentru educația mea, își găsea mereu timp să se îngrijească și să fie elegantă. Anii, problemele de sănătate, pierderea tatei i-au adus schimbări fizice, dar nu i-au știrbit din dorința nebună de a mă vedea fericit, din spiritul special și din umorul negru ce o caracterizează.
Mama, sau mai bine spus Jeni, după cum o strig eu de mic, e un adevărat personaj, un sprijin pentru mine, ființa care a zădit, de la începuturi, treptat, cărămizi de voință și bun simț, la parcursul meu artistic.
Mulțumiri încerc să-i aduc zilnic și mă bucur că o am aproape, dorindu-mi să prelungesc la infinit sănătatea și zâmbetul ei! Iubiți-vă mamele, părinții, indiferent de cât ar fi de stresanți, pisălogi sau dornici de a vă ști prea mult de grijă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu