E greu! Mi-e greu! Am pierdut un mentor, un prieten, o mare actrita!
Dificil! Toate cuvintele nobile le merita doamna STELA POPESCU! Pregăteam împreuna un moment special pentru scena Teatrului National, acolo unde avea sa fie invitata mea in spectacolul din luna decembrie! Știu ca viața nu întreabă, dar se împuținează oamenii colosali ai acestei tari și rămânem vitregiti, goi, uitați de simboluri!
Stela Popescu a slujit scena, peste 60 de ani, cu dăruirea unui suflet basarabean! A fost și va fi iubita și merita toate aprecierile pentru cariera-i complexa!
Sunt onorat ca am fost unul dintre cei mulți care s-au bucurat de privilegiul de a o cunoaște dincolo de scena, oferindu-mi fericirea de a fi printre prietenii apropiați ai ultimei perioade!
In imaginea de mai jos e așa cum era de obicei, toată un zâmbet, la mine la emisiune, unde a primit trofeul ARTA PENTRU ETERNITATE, fiind aniversata pentru întreaga cariera artistica!
Azi pică in tristete revista românească, cortina descoperind imaginea acestei actrite imense in rândul clasicilor! Rămâi cu bine, doamna Stela Popescu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu