Cineva mă întreba recent cui datorez ce sunt. Dincolo de profesori, de mentori, de oameni și situații, mama e cea care are la purtător toate meritele carierei mele. Mi-a îndrumat pașii, m-a susținut și dojenit la timpul potrivit și nu pot să nu-i mulțumesc ori de câte ori am ocazia. Nu știu dacă e prea mult sau e deplasat, dar eu consider că părinții sunt primordiali, fără excepții, cu bune și rele. De la ei pleacă formarea și ar fi păcat să0i lăsăm în uitare, în vorbe triste, în case părăsite de bucurii, doar pentru că suntem prea ocupați sau pentru că viața noastră are acum o formă care nu mai e în concordanță cu ei. Să-i sunăm și să-i vizităm! Mama mea, Eugenia, cea care mi-a rămas după piederea prematură a tatălui, e o încântare și fiecare clipă cu ea o consider un privilegiu. Iubiți-vă părinții! Zi frumoasă și liniștită vă doresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu