Paul Surugiu-Fuego - Viața nu e un joc, nu e ruletă sau destin, e doar un dat pe care trebuie să-l prețuim...

N-aș putea să spun că sunt în cea mai bună stare, dar oricum ar fi, viața merge înainte! Și am învățat de la doamna Stela Popescu că trebuie să fim profesioniști și corecți cu munca noastră, dacă vrem să avem succes. 
Și mai știu că ea n-ar fi tristă acum, ar râde de noi, s-ar bucura și ne-ar mustra! Așa trebuie să o păstrăm! Dar e păcat că din ce în ce mai mulți se duc! De printre noi doar, căci imaginea lor va fi veșnică! Pentru doamna Stela și pentru toți artiștii care ne-au părăsit, aduc azi un omagiu, în direct, la PRO TV, în emisiunea lui Cătălin Măruță, după ora 15.00!
Iar mâine și poimâine, alături de doamna Irina Loghin, vă aștept în Spania, să celebrăm Ziua României, în avans, în Zaragoza, sâmbătă de la 16.00, în Alcala de Henares, duminică de la 18.00 și la El Tanjar de la Talamanca, sâmbătă seara, după ora 11.00, tot în Alcala!
Viața nu e un joc, nu e ruletă sau destin, e doar un dat pe care trebuie să-l prețuim și să-l păstrăm cu mâinile și forțele noastre!

Paul Surugiu-Fuego - Am pierdut un mentor, un prieten, o mare actrita!

E greu! Mi-e greu! Am pierdut un mentor, un prieten, o mare actrita!
Dificil! Toate cuvintele nobile le merita doamna STELA POPESCU! Pregăteam împreuna un moment special pentru scena Teatrului National, acolo unde avea sa fie invitata mea in spectacolul din luna decembrie! Știu ca viața nu întreabă, dar se împuținează oamenii colosali ai acestei tari și rămânem vitregiti, goi, uitați de simboluri! 
Stela Popescu a slujit scena, peste 60 de ani, cu dăruirea unui suflet basarabean! A fost și va fi iubita și merita toate aprecierile pentru cariera-i complexa!
Sunt onorat ca am fost unul dintre cei mulți care s-au bucurat de privilegiul de a o cunoaște dincolo de scena, oferindu-mi fericirea de a fi printre prietenii apropiați ai ultimei perioade!
In imaginea de mai jos e așa cum era de obicei, toată un zâmbet, la mine la emisiune, unde a primit trofeul ARTA PENTRU ETERNITATE, fiind aniversata pentru întreaga cariera artistica!
Azi pică in tristete revista românească, cortina descoperind imaginea acestei actrite imense in rândul clasicilor! Rămâi cu bine, doamna Stela Popescu!

Fuego - Lucrul în echipă dă întotdeauna roade... GRAMOFONUL CU AMINTIRI...

Lucrul în echipă dă întotdeauna roade, mai ales atunci când ai în jur profesioniști, oameni cu suflet de milioane. Sincer, spectacolul „GRAMOFONUL CU AMINTIRI”, omagiul adus muzicii ușoare românești, de ieri până azi, în regia și cu ideile mele, realizat pe scena Teatrului „Alexandru Davila” din Pitești, e un succes răsunător de casă, la fiecare reprezentație de până acum sala fiind plină. Mă așteptam să fie primit bine, dar parcă entuziasmul e prea mare, iar asta mă bucură enorm, știind că eu, un simplu tânăr artist, care muncește pentru arta sa, poate omagia titanii muzicii noastre, cu toate melodiile de aur.
Și pentru că e mare cererea, îl vom juca din nou, pe 14 martie 2018, iar mai apoi, toată stagiunea, asta pentru publicul român are nevoie de melodicitate, de sinceritate, de valori și simboluri pe care nu le pot uita așa rapid.
N-aș fi reușit acest demers admirabil dacă nu mi-ar fi fost alături întreaga echipă a Teatrului Davila, căreia îi mulțumesc, de la colegii soliști până la dansatori sau actori, de la orchestră până la luminiști și sunetiști, de la regia tehnică până la mașiniști, cabiniere, plasatoare, cei de la departamentul de relații publice sau minunatele colege Stela Enache și Marina Florea. Suntem împreună o forță și credeți-mă, că atunci când apare dăruirea în peisaj, toate merg strună, în echipă.
Un merit important îl are și managerul Nicolae Poghirc, cel care a reușit în câteva luni să schimbe fața acestei instituții, prin seriozitate și implicare! Deci mi-a ieșit și sunt tare fericit!
Muzica românească adevărată merge mai departe și le mulțumim tuturor creatorilor, compozitorilor, textierilor, artiștilor, orchestratorilor, instrumentiștilor, de cândva până-n prezent! 

Fuego -... În cazul meu nu-i deloc așa.

Se spSe spune că după ani de cântat, artiștii s-ar plictisi de ce fac și totul ar deveni o rutină. În cazul meu nu-i deloc așa. Eu nu impun ceva și nici mie încerc să nu-mi impun stări! Sunt așa cum mă vedeți și cred că am luptat prea mult ca să mă plictisesc acum de ceea ce fac! Și nu văd cântatul ca pe-o meserie sau o afacere. Ba dimpotrivă, e o joacă din care am marea fericire de-a trăi, reușind să fiu un artist liber, care poate cânta ce-i place și poate face fix ceea ce dorește, fără probleme sau constrângeri.
Muzica nu e altceva decât felul în care eu vorbesc lumii și nu cred că există binecuvântare mai mare ca asta. Dacă mai adaug și tablourile, atunci chiar pot spune că sunt pe deplin relaxat, împăcat cu arta mea. Astă seară, de la ora 19.00, vă aștept la Pitești, la spectacolul „GRAMOFONUL CU AMINTIRI”, la Teatrul Alexandru Davila, pentru a celebra muzica ușoară românească! Zi frumoasă!une că după ani de cântat, artiștii s-ar plictisi de ce fac și totul ar deveni o rutină. În cazul meu nu-i deloc așa. Eu nu impun ceva și nici mie încerc să nu-mi impun stări! Sunt așa cum mă vedeți și cred că am luptat prea mult ca să mă plictisesc acum de ceea ce fac! Și nu văd cântatul ca pe-o meserie sau o afacere. Ba dimpotrivă, e o joacă din care am marea fericire de-a trăi, reușind să fiu un artist liber, care poate cânta ce-i place și poate face fix ceea ce dorește, fără probleme sau constrângeri.
Muzica nu e altceva decât felul în care eu vorbesc lumii și nu cred că există binecuvântare mai mare ca asta. Dacă mai adaug și tablourile, atunci chiar pot spune că sunt pe deplin relaxat, împăcat cu arta mea. Astă seară, de la ora 19.00, vă aștept la Pitești, la spectacolul „GRAMOFONUL CU AMINTIRI”, la Teatrul Alexandru Davila, pentru a celebra muzica ușoară românească! Zi frumoasă!

Fuego - Sunt alături de o minunată campanie – MAGIC HOME

La prima vedere nu pare nimic special în a sta pe un scaun. Nu și atunci când zăbovești clipe, ore, zile, cu gânduri mii, la căpătâiul propriului copil, acesta luptându-se cu o boală grea. Sunt alături de o minunată campanie – MAGIC HOME – în urma strângerii fondurilor pe care noi le oferim, trimițând un SMS la 8844, donând astfel 2 euro, se va contrui o casă lângă Institutul Clinic Fundeni, un loc magic, un refugiu, o urmă de speranță pentru părinții copiilor bolnavi de cancer, care vin la tratament în București, și din păcate, din lipsa banilor, nu au unde să se cazeze.
Această casă este destinată mai ales famiilor sărace care de multe ori nu vin cu copiii la București pentru tratament, din lipsa banilor. În Magic Home, pe langă cazarea părinților și a copiilor acestora, se va oferi și masă calda și consiliere psihologică, care este benefică într-o situație atât de tragică. Până acum s-au strâns aproape 90.000 de mii de mesaje! E nevoie și de ajutorul nostru, donând acum, cu un SMS la 8844, 2 euro, pentru a putea aduce lumină în povești întunecate.
Am stat și eu pe scaunul pe care-l găsiți lângă Ateneu, în clădirea Galateca, și vă mărturisesc că nu pot simți sau descrie drama, în schimb pot conștientiza durerea enormă, poate cea mai profundă, de a ști că viața propriul copil atârnă de-un fir de ață.
Detalii aflați pe https://pentrumagichome.ro , iar clipul campaniei, îl puteți vedea aici - https://www.facebook.com/1972113063061815/videos/1972639663009155/

Fuego - Eu unul încerc să nu fiu plictisit...

Pentru a fi altfel zi de zi, pentru a nu interveni monotonia, pentru a da dinamism vieții tale, trebuie să te reinventezi în permanență, încercând să fii tu, dar mereu altfel. Și asta nu ține de aspectul fizic neapărat, ci de starea de spirit, de modalitatea în care te prezinți lumii. Eu unul încerc să nu fiu plictisit, să găsesc noi resurse de a crea și să depășesc toate problemele cu zâmbetul pe buze! Nu-i un optimism nebun, e doar o stare bună, care mă ajută! Pentru că avem și noi artiștii, probleme, chiar foarte multe și când se adună, pare că nu mai ai scăpare! Și-atunci spargi monotonia cu altceva! Sigur că și la hainele de scenă încerc să suprind în fiecare turneu de-al meu, cu noi și noi ținute, mereu atipice, inedite, create special pentru acele momente, publicul așteptând să mă vadă diferit! Vă doresc zi de poveste! 

Paul Surugiu - Fuego - Îmi împodobesc bradul singur, atunci când am timp, fără să rog pe cineva! Cântecul nu este despre împodobit, ci despre părinți și felul în care an de an, ne întoarcem la ei acasă!

Îmi împodobesc bradul singur, atunci când am timp, fără să rog pe cineva! Cântecul nu este despre împodobit, ci despre părinți și felul în care an de an, ne întoarcem la ei acasă! Cum eu am intrat deja în febra sărbătorilor, azi mi-a venit în minte să vă scriu despre începuturile mele pe scenele țării, în turnee naționale.
În 11 ani am strâns o mulțime de amintiri și mi-ar trebui o zi întreagă să le povestesc! Am rămas și pe drumuri, înzăpeziți, am făcut și accidente, am trăit experiențe de ger la propriu în săli, am cunoscut oameni minunați, am rămas fără curent, fără decoruri, ne-au furat mașina și multe altele!
E o întreagă epopee și un curaj să te aventurezi prin țară! Dar eu vă am pe voi aproape, și-atunci acest curaj e o responsabilitate, știind că sălile vor fi pline! Plus că senzația mea de pe scenă, în fața oamenilor, e o tăcere, un soi de lumină pe care reușesc să o transmit cântând! Pe scenă am un singur scop – acela de a face oamenii fericiți! Vă aștept să petrecem și aceste sărbători împreună, de pe 4 pe 25 decembrie! 

Fuego - Vă doresc zi de aur! I-ați scris Moșului?

Mă gândeam ce-aș scrie, la propriu, într-o scrisoare de decembrie! I-aș scrie simbolic Moșului. Nu vreau, după cum e firesc, cine-știe ce mari daruri. Le trec și pe cele mai puerile, dar importante, legate de sănătate și noroc, și-aș adăuga că mai vreau o minte limpede, care să mă țină ancorat în realitate și care să-mi permită să pot crea pentru voi. 
Mi-aduc aminte cum făceam pregătiri pentru sărbători și mă rugam de mama să-i transmită Moșului ce vreau. Eram uimit când primeam exact ce-mi doream și-apoi mergeam la magazinul de unde era cadoul și vedeam că a dispărut. Era de așteptat ca el să fie prieten cu toate vânzătoarele!
Da, poveștile acestea, și poate cel mai important - ce-și dorește Moșul să ne dăruiască nouă sau să-i dăruim, într-o inversare de roluri, vom afla în turneul meu de anul acesta, ce ține de pe 4 pe 25 decembrie, unde vă așteaptă mari surprize, cântece noi, un CD special, calendare, refrene știute și un eu nostalgic, dar plin de veselie! Vă doresc zi de aur! I-ați scris Moșului?

Fuego...să lăsăm ceva în urmă...

Ne luptam cu toții sa lăsam ceva in urma, sa arătam cumva ca nu am fost degeaba pe pământ, vrând, dintr-un soi de vanitate, recunoștință și aprecieri pentru tot ce facem bun in viața! Nu e rău sa fie așa, e chiar foarte util, dar uneori sunt mai fericiti oamenii clipelor, deloc împovărați de misiunea aceea prin care vrem sa demonstram ceva! 
Munca de moment, la fel ca și reușitele perisabile aduc împliniri mult mai mari și credeți-ma, ne fac mai relaxați! Din ce in ce mai mult consider ca ne lipsește tuturor relaxarea, bucuria de a face un anumit lucru dintr-o pasiune nemăsurata, vrând in primul rând sa ai satisfacția lucrului bine făcut! Sa ne relaxam puțin, zic! Zi frumoasa sa aveți!

Fuego - la Naţional TV...

La Național TV, în luna decembrie, cu invitați surpriză și multă emoție, acolo unde oprim timpul, simbolic. Firește că voi anunța din vreme, dar ideea esențială este aceea că am fost bucuros, alături de „complicii mei”, prietenii de la Florăria „MAISON D’OR”, pe care îi găsiți în strada Rodiei nr.36, parter, sector 3, București, să "livrez" clipe de fericire minunatei Corina Chiriac, un artist imens, gazda emisiunii de care vă vorbesc. Și mi-am dat seama din nou că e nevoie de atât de puțin pentru a da naștere sincerității, pentru a fi împliniți, pentru a zâmbi și a fi naturali. Așadar, dacă aveți ocazia, oferiți daruri și bucurați-vă de micile minuni ale vieții, fie că sunt flori, lucruri, emoții, simboluri sau cuvinte depline! Zi liniștită vă doresc!

Fuego - „Scrisoarea mea”, concertul pe care vi-l pregătesc din 4-25 decembrie...

Atunci când mă revăd cu publicul meu de peste tot din țară, am la propriu, emoții. Veți râde probabil, pentru că după 20 de ani de carieră și mai bine de 10 de când fac câte două turnee naționale anual, nu ar fi normal să am astfel de sentimente. Dar nu-i cazul meu! Fiecare apariție e un alt test, cu întrebări noi, provocări grele, cu un mine ce trebuie să dea ce-i mai bun, indiferent de cum mă simt, de ce probleme am!
Dar îmi place asta și vă mărturisesc că ard de nerăbdare să ne revedem, începând cu 4 decembrie, până pe 25 decembrie! „Scrisoarea mea”, adică concertul pe care vi-l pregătesc alături de trupă, are de toate și cu siguranță veți râde, veți cânta, veți fredona refrene. Veți plânge și cu nostalgie, vă veți aduce aminte de copilărie și părinți! 

Fuego - Eu nu alerg după categorii de public.

Povestea cu publicul meu targetat doar pe o anumită categorie este un principiu eronat, o falsă istorie promovată de unii și alții în spațiul public. Nu cânt muzică modernă, comercială, dar în sală, la concertele mele, media de vârstă este de 25-50 de ani, reușind să văd mulți copii ce vin cu părinții lor, încă de acum 15 ani, iar acum sunt maturi în toată regula, păstrându-mă și pe mine printre preferințe. Eu nu alerg după categorii de public. 
Nu poți forța oamenii, prin ceva anume, să te placă, dacă ei nu simt asta. Sunt rațional și știu că muzica mea este pentru cei romantici, pentru cei ce pun accent pe mesaj și pe felul în care melodicitatea unei piese ne poate schimba! Numele Fuego, care complet e Paul Surugiu-Fuego, e oricum pe buzele tuturor, într-o formă sau alta. Nu m-am gândit niciodată să atrag publicul tânăr, dar cred că la un moment dat, aceștia vor asculta și ei muzica părinților lor! Zi faină!

Fuego - Uneori mai cad pe gânduri, nu neapărat voit, dar...

Uneori mai cad pe gânduri, nu neapărat voit, dar ajung să fiu doar eu cu mine și să mă gândesc serios la ce-i de făcut, la felul sufletului meu. Nu e tristețe, nici nostalgie, e doar modalitatea prin care ne putem da seama cel mai bine cum suntem și ce avem de realizat. Eu unul mă gândesc la câte drumuri am de făcut în decembrie, la bucuriile și împlinirile mele, la prieteni dragi, la supărări și la rănile adânci. A avea astfel de momente, de stop, în care să faci o scurtă radiografie a ce ești, e cât se poate de benefic.
Așa apare și inspirația pentru a crea anumite povești de oferit altora. Eu mă gândesc la temele tablourilor mele, care pornesc de la titlu, și desigur, la spectacolele din turneul „SCRISOARE DE DECEMBRIE”, ce începe pe 4 decembrie, la Brașov și se încheie pe 25 decembrie, la Teatrul Național din București, ajungând în marile orașe ale României! Zi liniștită vă doresc! 

Fuego - Este ziua bunicii mele! Bubulina cea dragă n-are Facebook, dar are o vecină care-i va citi sigur vorbele mele!

Este ziua bunicii mele! Bubulina cea dragă n-are Facebook, dar are o vecină care-i va citi sigur vorbele mele! 
E o binecuvântare faptul că ne putem bucura de ea și vă spun, dragii mei, are atâta voință și frumusețe în suflet încât eu mă fac de fiecare data și mai mic în fața ei! 
Mi-a oferit lecții esențiale în viață, fiind un model pentru copiii săi și pentru nepoți, reușind, de una singură, rămânând văduvă la 40 de ani, să făurească lumi întregi pentru noi!
Simplu nu i-a fost și nici nu-i este, dar puterea sa de a răsturna munții este poate lucrul ce o descrie cel mai bine.
De umor nu mai vorbesc! Este o întreagă enciclopedie a hazului, iar eu, dacă am cât de cât talent actoricesc, l-am moștenit de la ea! Îți mulțumesc, Bubulina, că ești, că-mi faci zilele mai luminate când te știu, că mă înveselești cu vocea ta, că te rogi pentru mine, că mă iubești, că te am! Să ne trăiască bunicii!

Fuego - Datorez părinţilor fiecare pas al meu...

Datorez părinților fiecare pas al meu și cred de fiecare dată că nu le-am mulțumit suficient. N-au făcut nimic pentru a fi răsplătiți, nu m-au născut ca să le întorc ceva înapoi, dar mi se pare că în goana asta haotică, ei ne sunt sprijinul și răbdarea.
Eu nu-i mai am pe amândoi, păstrând amintirea unuia permanent vie, tata plecând dintre noi prea devreme. În poza de mai jos, îi dusesem în prima vacanța la Paris, fără să știe sau să fie pregătiți. Și cred că-i de bun augur să vă scriu despre ei și despre felul în care m-au crescut.
Aș zice că se vede, dar ei m-au învățat că nu-i corect să te lauzi fără motive. Nu le-a fost simplu să mă țină la facultate, să-mi plătească drumuri, chirii, primele piese și uneori n-aveau ce pune pe masă acasă ca eu să am tot ce vreau la București. A prins bine asta și am satisfacția că i-am făcut fericit prin împlinirea mea! Iubiți-vă părinții și mulțumiți-le permanent!

Relaxarea va fi întotdeauna învingătoare!

E bine ca uneori să avem răbdare până urcăm unde ne propunem, să tindem la mai mult și indiferent de toate, să ne păstrăm sufletul inocent. Cu toată rațiunea din lume la purtător, cu tot pragmatismul și nebuniile mele fixiste și perfecționiste, mai sunt din când în când, și copilul căruia îi place să privească un desen animat, să râdă la o glumă, să se maimuțărească și de ce nu, să fie hazliu peste măsură.
Momentele astea ne deconectează, ne scot din priză, pentru că nu suntem perfecți și nici roboți nu suntem! Deci n-ar strica mai multă umanitate în noi și mai puțină seriozitate jucată, impusă de cine știe ce reguli imaginare care nu ne fac deloc mai frumoși! Relaxarea va fi întotdeauna învingătoare! 

Fuego... o provocare...

Începe să-mi placă din ce în ce mai tare să răspund provocărilor din viața mea! Am 41 de ani, sunt un artist independent și caut de fiecare dată să surprind publicul! În esență, tot ce-am făcut a fost o provocare! Am clădit fiecare moment și-am trecut peste fiecare dezamăgire, peste constrângeri și opreliști! 
Au fost și momente în care grijile mă năpădeau, dar mi-am depășit condiția! Am ieșit din toate și n-aș putea spune exact, dar am împlinit așteptările multora și le-am dovedit tuturor celor ce-mi spuneau că nu voi face nimic, că pot! Iar cârcotașilor, celor ce zi de zi au câte ceva de spus, le-am arătat că se poate și că cei peste 20 de ani de longevitate pe piață, nu sunt de pomană!
Vom cânta și despre acestea de Crăciun, în scrisoarea noastră de decembrie, ce ține de pe 4 pe 25 decembrie!
Vă aștept cu drag la sală! Zi liniștită să aveți!

Femei de 10, bărbaţi de 10...

Eleganța oamenilor, fie că e una vestimentară, sau una ce ține de atitudine, va fi mereu o virtute pe care trebuie să o celebrăm, acordându-i însemnătatea cuvenită. Bunul simț, educația și rafinamentul, în viață și pe scenă, sunt simbolurile unor caractere evoluate și-ale unor atitudini care vor ieși mereu învingătoare în anii în care accentul e pus pe cu totul altceva. 
Despre asta și despre multe altele am povestit la TVR 2, la „FEMEI DE 10, BĂRBAȚI DE 10”, alături de Mircea Radu și desigur, minunata Marina Almășan, profesionistul ce de ani de zile ține sus stindardul calității în televiziunea românească. Alături de noi au fost Bogdan Stanoievici, dar și marile doamne ale muzicii ușoare românești, Stela Enache și Marina Florea, alături de care voi cânta, amintindu-vă că pe 22 noiembrie jucăm iar „GRAMOFONUL CU AMINTIRI” la Teatrul Davila din Pitești!

Fuego...v-am zis de fiecare dată...

Tot timpul am promovat, înainte de orice, profesionalismul! V-am zis de fiecare dată – orice muncă trebuie făcută cu seriozitate și trebuie ca la oprice pas să dovedim că suntem cei mai potriviți din locul în care am ajuns să ne desfășurăm activitatea. Poate și de asta unii mă consideră fixist, pentru simplul fapt că eu cred în implicare și în dramul acela de profesionalism care ne diferențiază între noi și ne construiește o imagine. 
L-am cunoscut ieri pe unul dintre cei mai profesioniști și apreciați jurnaliști români – PETRIȘOR OBAE, pe care-l pot da mereu exemplu atunci când vorbim despre autenticitate, profesionalism și dăruire în profesie. Îl citesc de multă vreme, iar site-ul său – paginademedia.ro – este cea mai veridică sursă de informații din peisajul mediatic românesc. Și nu are preferințe, și nu caută eroi sau învinși, încercând să arate echidistant, o lume colorată, o lume în care oamenii ca el nu-și mai găsesc foarte tare locul, deși ar fi o nevoie avidă de ei. Așadar, fiți cei mai buni!

Fuego...ceva fi mâine!

Să știți că nu e simplu să te gândești la ce va fi mâine! Nu e vorba de înțelepciune, cât despre cumpătare și despre felul fiecăruia de a se gândi la el și la modalitatea în care viața poate evolua. Și spun asta pentru că tot aud în jurul meu oamenii care se plâng, dar care niciodată nu văd mai departe de probleme sau de bucuriile care-i încojoară azi și care mâine pot dispărea! Nu uitați că și oamenii, chiar și cei mai loiali, ajung să ne părăsească sau să ne trădeze! 
Astfel că, de fiecare dată, eu încerc să nu pun speranțe mari și să mă gândesc cu atenție la ce exprim, la ce ofer și la cum poate arăta lumea mea mâine! Nu știu dacă sunt un pragmatic, ori vreun romantic, nu pic în extreme, dar sunt realistul care iubește ce e în jur și crede în puterea binelui! Zi frumoasă vă doresc! 

FUEGO - chiar dacă am prelungit vara în joc, dar afară nu, măcar am satisfacția că am adus un zâmbet și am făcut un lucru de calitate!

 

Disponibil:

https://www.paginademedia.ro/2017/11/fuego-despre-campania-kfc-mi-a-placut-din-prima-principiul-de-a-fi-ironici-si-de-a-incerca-sa-le-dovedim-tuturor-ca-eu-chiar-am-umor

Mi-a plăcut din prima principiul de a fi ironici și de a încerca să le dovedim tuturor că eu chiar am umor și că pot aprecia o glumă bună, dacă-i făcută cu simț de răspundere", spune Paul Surugiu - Fuego, despre campania KFC, în care apare și care a fost între cele mai creative ale lunii trecute, în topul Art Directors Club România. "Am luat în calcul și haterii, dar pe ei n-ai cum să-i oprești și cumva, în economia unei reușite, își au și ei rostul lor", spune el într-un interviu pentru Paginademedia.ro.

Fuego...dorinţa mea de a părăsi...

Deseori dau interviuri, iar o întrebare recentă se referea la dorința mea de a părăsi România vreodată. Firește că nu aș face asta! Nu neapărat dintr-un patriotism dus la extrem, ci pentru că aici sunt eu, aici însemn ceva, aici sunt familia, limba și rădăcinile mele și mă identific cumva, chiar dacă-mi place uneori sau nu, cu tot ce înseamnă această țară. 
Da, aș pleca perioade, aș vizita mai mult, aș cunoaște mai mult dacă mi-ar permite timpul, dar niciodată definitiv!
Și asta pentru că unul dintre cele mai importante lucruri în viață, chiar de-i bine sau greu, este loialitatea, o calitate care ne scoate în față și ne face să demonstrăm că suntem integri, că avem coloană vertebrală și putem fi sprijin. Dacă ar fi să plec să vizitez sau să locuiesc o perioadă și-apoi să revin, dincolo de destinațiile exotice, atunci aș alege Franța.
Zi liniștită să aveți!

Fuego - Scrisoare de Decembrie...

La ce temperaturi scăzute simțim, gândul îmi zboară la brad și la iarnă. Încă mai e vreme, știu, dar eu m-am apucat de conceput spectacolul „SCRISOARE DE DECEMBRIE”. Pe hârtie e mult mai simplu, dar am certitudinea că voi veți atenua orice urmă de emoție și vom petrece, în fiecare oraș, două ore de poveste. 
Nu sunt neapărat atașat de iarnă, dar am construit în ani o muzică a acestei sărbători și chiar mă bucur să fiu asociat cu magia Crăciunului și cu tot ce înseamnă această perioadă.
Știu că mai vem aproape o lună și ceva, dar eu am intrat deja în febra organizărilor. Nu e foarte simplu să planifici un show în care să reușești, de unul singur, alături de orchestră, să menții atenția unei săli pline! Aici este de fapt, provocarea!
Vă aștept de pe 4 pe 25 decembrie! Lista o găsiți pe www.artbyfuego.ro ! Zi liniștită vă doresc! 

Fuego - Mama mea...

Cineva mă întreba recent cui datorez ce sunt. Dincolo de profesori, de mentori, de oameni și situații, mama e cea care are la purtător toate meritele carierei mele. Mi-a îndrumat pașii, m-a susținut și dojenit la timpul potrivit și nu pot să nu-i mulțumesc ori de câte ori am ocazia. Nu știu dacă e prea mult sau e deplasat, dar eu consider că părinții sunt primordiali, fără excepții, cu bune și rele. De la ei pleacă formarea și ar fi păcat să0i lăsăm în uitare, în vorbe triste, în case părăsite de bucurii, doar pentru că suntem prea ocupați sau pentru că viața noastră are acum o formă care nu mai e în concordanță cu ei. Să-i sunăm și să-i vizităm! Mama mea, Eugenia, cea care mi-a rămas după piederea prematură a tatălui, e o încântare și fiecare clipă cu ea o consider un privilegiu. Iubiți-vă părinții! Zi frumoasă și liniștită vă doresc!

M-am născut în România - emisiune realizată de Rodica Elena Lupu

Melodiile din emisiune sunt interpretate de Paul Surugiu-Fuego - M-am născut în România...
Ileana Şipoteanu - Eminescu - La steaua
Victor Socaciu - Visit România...
Emisiune realizată şi prezentată de Rodica Elena Lupu, Radio Diaspora Chicago Text din volumul VACANŢE, VACANŢE... - ROMÂNIA, PLAI DE DOR,
de Rodica Elena Lupu - Editura ANAMAROL