Am un nou prieten! Nu-i prea vorbăreț, în schimb e deștept focului și nu face nici un deranj! Eu nu sunt un împătimit, până la extrem, al animalelor, dar mi-s dragi pentru că pot, fără vorbe, să ne schimbe pe noi, cei ce avem grijă de ele. Uneori stai și te întrebi cum de ghemotoacele de blană reușesc să înnobileze oamenii, dându-le strălucire. Pe alții îi domolește. Nu au rațiune, dar cuprind în privirea fără înțeles, universul lor limitat ce te face să-ți dai seama că tu, cel mai important dintre ființe, nu ești cu nimic mai presus decât un câine dacă nu-ți depășești condiția, dacă nu lupți.
Ăsta mic, Leonard, s-a atașat de mine și nu vă spun că acum nu mai reușesc să-l dezlipesc de mine! Nu-i sunt eu stăpân! Necuvântătoarele, lipsite de apărare, au candorea și simplitatea aceea pe care noi, din dorința de a fi cât mai sofisticați, am pierdut-o! Asta mi-a adus aminte și de-un cântec, scris de Maria Stoianov, pe care nu l-am cântat prea des, ce are, pe lângă simbolistică, și câteva adevăruri valabile! Vă doresc zi de vis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu