Cand eram copil, tanjeam dupa mare. Fiind nascut in zona de munte si mort la propriu dupa apa, imi doream de fiecare data sa iau o parte din marea mare cu mine, acasa, s-o port drept talisman pana anul urmator. Cand am crescut, am inceput sa nu-i mai fiu fan infocat, transformandu-ma in acel visator care-si regaseste gandurile in maretia sa si se poate bucura, fara a fi prea extaziat, de sentimentul libertatii supreme oferite de largul marii.
Cred ca marea, oricare ar fi ea, ne aduna pe toti, vrand sa ne uimeasca cu blandetea sa, cand saruta apusul si cu puterea sa, cand porneste valuri albastre.
De mic imi doream sa cant despre mare. Inca n-am avut versurile acelea, ce descriu marea așa cum o simt eu, in schimb am filmat clipuri pe malurile ei si am cântat, despre paradisul vieții, cu metafora pescarusului.
Ce credeți, mi-ar trebui un cântec cu marea? Zi cu valuri line!
De mic imi doream sa cant despre mare. Inca n-am avut versurile acelea, ce descriu marea așa cum o simt eu, in schimb am filmat clipuri pe malurile ei si am cântat, despre paradisul vieții, cu metafora pescarusului.
Ce credeți, mi-ar trebui un cântec cu marea? Zi cu valuri line!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu