duminică, 22 ianuarie 2017

FUEGO - Prin marele maestru Grigore Vieru, cel care mi-a fost asemenea unui tată, am învățat să iubesc poezia...

În viața mea artistică mi-au ieșt în cale zeci de oameni. Unii m-au ajutat, alții m-au inspirat ori mi-au oferit șanse. Dar prin marele maestru Grigore Vieru, cel care mi-a fost asemenea unui tată, am învățat să iubesc poezia, versul înalt și am pus cuvântul din muzică mai presus de orice. 
Opt ani au trecut de când cel mai modest om pe care l-am cunoscut vreodată a trecut în neființă.
Am certitudinea că spiritul său imens dăinuie și voi face tot ce-mi stă în putință, ca și până acum, să-i perpetuez versul, ideiile și imaginea de aur. Grigore Vieru este simplitatea românului transpusă în poezie, un colos, o fereastră către frumos și unul dintre cei mai puternici și mai speciali intelectuali contemporani.
Rămâi în pace, nene Grig! Mai jos, un moment de colecție de pe scena Sălii Palatului din București, unde cânt una dintre piesele memorabile scrise de mine pe versurile sale! Zi liniștită! 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu