Iarna asta puternică și vijelioasă îmi aduce aminte de vremurile vechi în care troienele nu ne împiedicau să facem nimic.
Acum parcă ne lăsăm prea ușor loviți de impedimentele naturii și suntem mult prea sensibili. Altădată, zăpezile erau bucurie, nu chin. Ne strângem tot cartierul să dăm zăpada, mergeam la școală prin nămeți și ne bulgăream până la epuizare.
Anotimpurile ne arată că natura poate fi o binecuvântare, dar în același timp și un obstacol in calea cursului firesc al vieții.
Dar vorba cunoscută, iarna nu-i ca vara, așa că n-are rost să disperăm, căutând să găsim în această perioadă tot ce-i mai frumos!
Fără nostalgii, iernile au miros etern de fericire și poeziile toate, cu ger și aburi de sinceritate, ne strâng în jurul amintirilor.
Cred că iarna se bucură împreună cu noi. Vă doresc vremuri ușoare și zi liniștită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu