O lume în culori, cu bune, cu multe rele, ni se pare existența. Încă de copii ne imaginăm tot felul de povești despre noi. Cel mai adesea nu se înfăptuiesc, dar luptăm pentru ele și pentru supraviețuire. Viața în sine e ca un teatru, uneori mut, cu o scenă pe care se înfățișează tot felul de caractere. Ne-am transforma uneori în personaje, doar să nu mai fim nevoiți să jucăm scenariul pe care, și de-am vrea, n-am reuși să-l modificăm în vreun fel.
Fie că e alb, fie că e negru, eu am învățat în ani că totul se face dorindu-ți! Am muncit și n-a fost întotdeauna roz! Dar știu că mereu am avut ținte, mi-am fixat țeluri și n-am abdicat de la principiile sănătoase! Oricât ar fi drumul de greu, îl poți străbate ținând capul sus! Dă-mi Doamne viață, ca să pot cânta în continuare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu