FUEGO - "O POARTĂ DESCHISĂ SPRE COPILĂRIE,
PRIN INIMA
TRANSILVANIEI"
Aflat acolo unde a văzut lumina zilei Paul Ciprian
Surugiu – Fuego, simte nevoia să împărtăşescă şi iată ce ne spune:
"Copilăria ... tărâm fermecat de amintire, de joacă, de uimire.
Lume a inocenţei şi al începuturilor în toate, marcată de sentimente pure, de
locurile native, de istoria sufletului nostru.
M- am reîntors cu drag, în inima Ardealului, în Turda mea natală, cea care, deşi prăfuită de adieri desuete, îşi păstrează viu spiritul consfinţit în timp, ca un colos al existenţei mele.
Turda e însăşi copilăria mea. Cu Arieşul, pe malul căruia mi-am visat drumul artistic, cu şcolile şi oameni care mi-au fost alături şi m-au format, cu imaginile de joc şi veselie, cu salina în care alergam, cu drumurile şerpuite către sala de repetiţii, cu magnificile porţi ale individualizării mele.
De toate mi-am amintit acum, cu o nemăsurată bucurie, când am vizitat Salina Turda, podul către inima Transilvaniei, un loc nealterat, de o frumuseţe şi complexitate cum rar vezi în ţările europene.
Salina Turda, simbolul copilăriei mele, care a devenit acum un veritabil loc de odihnă, tratament şi relaxare, m-a impresionat. Reabilitarea a transformat acest loc într-unul care nu te poate lăsa indiferent. Lumini, un concept complex, arhitectură futuristă, sală de spectacole, toate se regăsesc în salină, în zona tainică a copilăriei mele, ce stârneşte ecouri profunde în inima mea.
Deşi e un oraş de munte, aparent lipsit de atracţii, Turda merită vizitată. Şi nu doar pentru că are un mister aparte, ci pentru că aici, în liniştea nopţilor, poţi regăsi momentele esenţiale ale destinului tău.
Iar pentru mine, cei mai frumoşi ani ai vieţii au fost marcaţi de Turda, de lumina ce-mi alina idealul, de inima Transilvaniei, care a deschis acum şi va păstra pentru veşnicie descuiată poarta către copilăria mea!”
M- am reîntors cu drag, în inima Ardealului, în Turda mea natală, cea care, deşi prăfuită de adieri desuete, îşi păstrează viu spiritul consfinţit în timp, ca un colos al existenţei mele.
Turda e însăşi copilăria mea. Cu Arieşul, pe malul căruia mi-am visat drumul artistic, cu şcolile şi oameni care mi-au fost alături şi m-au format, cu imaginile de joc şi veselie, cu salina în care alergam, cu drumurile şerpuite către sala de repetiţii, cu magnificile porţi ale individualizării mele.
De toate mi-am amintit acum, cu o nemăsurată bucurie, când am vizitat Salina Turda, podul către inima Transilvaniei, un loc nealterat, de o frumuseţe şi complexitate cum rar vezi în ţările europene.
Salina Turda, simbolul copilăriei mele, care a devenit acum un veritabil loc de odihnă, tratament şi relaxare, m-a impresionat. Reabilitarea a transformat acest loc într-unul care nu te poate lăsa indiferent. Lumini, un concept complex, arhitectură futuristă, sală de spectacole, toate se regăsesc în salină, în zona tainică a copilăriei mele, ce stârneşte ecouri profunde în inima mea.
Deşi e un oraş de munte, aparent lipsit de atracţii, Turda merită vizitată. Şi nu doar pentru că are un mister aparte, ci pentru că aici, în liniştea nopţilor, poţi regăsi momentele esenţiale ale destinului tău.
Iar pentru mine, cei mai frumoşi ani ai vieţii au fost marcaţi de Turda, de lumina ce-mi alina idealul, de inima Transilvaniei, care a deschis acum şi va păstra pentru veşnicie descuiată poarta către copilăria mea!”
Rodica Elena Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu