FUEGO - DIN DRAGOSTE DE ROMÂNIA!

Fuego - Din dragoste de România!

Pentru că forma se poate obține doar prin imbrâțișarea fondului, e nevoie de o identificare continuă cu spațiul care te formează. Și cum simbolurile unei țări sunt conferite de insăși limba ce sălășluește în sufletul său, România reprezintă mai mult decât ne putem imagina.

Grigore Vieru intărea ideea unității limbii române, spunând că „Dumnezeu a plâns peste țară, cu lacrima limbii noastre.” Astfel, din dragoste de România, Fuego o cântă.

Există multe motive pentru care Paul Ciprian Surugiu poate fi apreciat, dar unul dintre cele mai importante este acela că menține vie flacăra limbii române, participând la perpetuarea ei în muzică și dându-i, tot prin muzică, darul cel mai de preț pe care un artist îl poate oferi.

“Imi iubesc țara, cu ale sale sclipiri de oameni frumoși și probabil că nu aș fi reușit să cânt, să compun, să mă dedic acestei profesii dacă nu simțeam că într-adevăr am pentru cine să o fac și am cu ce să o fac.

Am învățat de la Grigore Vieru, pe lângă ce înseamnă să fii simplu și să dăruiești, cum trebuie să îți iubești limba. Tocmai de asta am ales să îmi prețuiesc limba, să îi dau o altă formă prin cântul meu și să-i descopăr noi înțelesuri.

Pentru limba română și pentru România încerc să îmi mențin drumul și să-i slujesc simbolurile. Consider că asta îmi e misiunea. Și doar așa pot mulțumi României pentru tot ce ne oferă, pentru mirările cu care ne uimește. Așa am ales să o promovez, prin cântec. Atât în România, cât și în Basarabia.

Sunt într-adevăr mândru că sunt român. Nu mi-aș asuma niciodată riscul dezrădăcinării, convins fiind că ar fi o pierdere de identitate. Simt că aici publicul meu are nevoie de mine, mă simt iubit cu toate zbaterile, neîmplinirile sau gloriile mele, și mă pot exprima artistic (cu toate lipsurile în care se dezvoltă arta la noi). Aici sunt familia mea, prietenii mei și publicul meu drag pe care nu-l voi trăda și dezamăgi niciodată.

România e o încărcare sublimă, o taină, o bucurie, o “vrăjită fereastră către asfințit.“ (Paul Ciprian Surugiu – Fuego)