Au trecut șapte ani de când am urcat ultima oară pe scenă cu nenea Grig. Acum șapte ani, dintr-o ironie a sorții, ne părăsea mult prea devreme, lăsând în urma sa comori ale limbii, o opera incontestabilă și o mulțime de oameni triști, cărora le va fi mereu dor de el. Mă număr și eu printre ei, căci Grigore Vieru a fost mai mult decât un prieten sau un poet care a scris versuri pentru muzica mea. Mi-a fost mentor și m-a învățat ce este simplitatea, modestia și poezia de aur.
De atunci și până acum, i-am cântat versul cu tot sufletul meu. L-am păstrat în minte, l-am păstrat pe scenă și am încercat, cu fiecare an, să mai fac ceva pentru memoria sa. Pentru cariera și pentru mine, a fost piatra de temelie și știu că aceasta bucată zidită va fi veșnică prin tot ceea ce am creat împreună. Rămâi cu bine, nene Grig!
De atunci și până acum, i-am cântat versul cu tot sufletul meu. L-am păstrat în minte, l-am păstrat pe scenă și am încercat, cu fiecare an, să mai fac ceva pentru memoria sa. Pentru cariera și pentru mine, a fost piatra de temelie și știu că aceasta bucată zidită va fi veșnică prin tot ceea ce am creat împreună. Rămâi cu bine, nene Grig!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu