VIVE LA FRANCE!
Zis-am azi, că tot e zi francofonă, să ne jucăm de-a imaginația. Până la urmă, toate-s așa cum ni le imaginăm și cum alegem noi, de unii singuri, să ni le închipuim. Ni se pun și bețe-n roate, așa-i, și nu puține, dar avem satisfacția că imaginea vieții noastre e așa cum ne-o dorim noi.
Zis-am azi, că tot e zi francofonă, să ne jucăm de-a imaginația. Până la urmă, toate-s așa cum ni le imaginăm și cum alegem noi, de unii singuri, să ni le închipuim. Ni se pun și bețe-n roate, așa-i, și nu puține, dar avem satisfacția că imaginea vieții noastre e așa cum ne-o dorim noi.
Tocmai de asta trebuie să vă dați frâu liber imaginației. Spre exemplu, eu m-am visat mereu într-o casă a bucuriei, încă de mic. Simt că am căpătat-o, în timp, adunând fir cu fir, clădind fiecare privire, fiecare fericire. Am casa mea, construită de voi, care se reclădește pe zi ce trece, devenind tot mai trainică. Uneori îmi imaginez cum ar fi să nu cânt, să nu fiu pe scenă, să nu fiu în mijlocul vostru, și mă apucă instant panica. Asta pentru că, de ceva ani, toate gândurile mele vă includ și pe voi.
Imaginați-vă numai, cum ar fi dacă n-ar fi ceva sau ce am fi dacă ar fi altceva! Cum tot aminteam de casă, am un cântec superb, scris de Marina Voica, ce face furori, pe ritm de vals, la toate petrecerile. Vorbește despre vechea căsuță a visurilor de la marginea satului ...
Imaginați-vă numai, cum ar fi dacă n-ar fi ceva sau ce am fi dacă ar fi altceva! Cum tot aminteam de casă, am un cântec superb, scris de Marina Voica, ce face furori, pe ritm de vals, la toate petrecerile. Vorbește despre vechea căsuță a visurilor de la marginea satului ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu