Dragă Nicolae Dabija,
“Cum tu ai devenit, ca maestru al vorbei, “desculț fără țară”, așa mi-s eu desculț fără poezia ta. Aș putea spune că providența ne-a facilitat întâlnirea mult prea târziu, dar cum nu cred în coincidențe, mă simt dator să-ți mărturisesc că trăiesc în versul tău, în eternitatea fiecărei slove doldora de idei, în lupta dragostei și-a adevărului din opera ta, în fereastra deschisă de un zid ce pare că nu se mai dărâmă.
Întru mulți ani să ne fim alături și crede-mă pe cuvânt atunci când, onorat fiind, exclam cu toată ființa-mi, că ești un războinic al adevărului și al dreptății, un urmaș de seamă al vorbei ce taie și rănește, ce schimbă, zidind rănile cuvântului, clădind noi și noi cetăți ale flăcării românești.
Întru mulți ani să ne fim alături și crede-mă pe cuvânt atunci când, onorat fiind, exclam cu toată ființa-mi, că ești un războinic al adevărului și al dreptății, un urmaș de seamă al vorbei ce taie și rănește, ce schimbă, zidind rănile cuvântului, clădind noi și noi cetăți ale flăcării românești.
Pentru mine, Nicolae Dabija, de mă întreabă cineva, este începutul și sfârșitul a tot ce mai există simplu și solidar în poezia românească, atât de simplu încât să opună rezistență unor asupriri ale puternicelor vorbe. Grigore Vieru, maestrul meu de căpătâi, i-a fost prieten, l-a inspirat și actualmente, Nicolae Dabija are pe umerii săi o simțire întreagă despre România, despre durerile și bucuriile neamului, despre dragostea neatinsă și neatinsul infinit al trecerilor.
Poeți sunt mulți. Și talentați. Oameni și mai mulți. Dar nicăieri nu găsești un scriitor, istoric literar, om politic, membru de onoare al Academiei Române, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, care să fie onest în descrierea lumii sale, să fie concis și crezător, până la ultima suflare, în melancolia-i ce va duce o țară a poeziei dincolo de rapsozi și temători.
Iconograf, Nicolae pictează cu pensulele desuete, idei pentru azi și pentru mâine, încercând să ne salveze, prin lupta sa, de pierderea autenticității din poezia noastră și din limba română.
Nicolae, sunt umil paznic al desăvârșirii tale mărețe și cred că fiecare român ar trebui să te citească ca pe-un liric al frazei, ca pe-o dogmatică, ca pe-o biblie a românismului și-un etern strigăt al dreptăților pentru totdeauna! La mulți ani, Nicolae Dabija!”
Iconograf, Nicolae pictează cu pensulele desuete, idei pentru azi și pentru mâine, încercând să ne salveze, prin lupta sa, de pierderea autenticității din poezia noastră și din limba română.
Nicolae, sunt umil paznic al desăvârșirii tale mărețe și cred că fiecare român ar trebui să te citească ca pe-un liric al frazei, ca pe-o dogmatică, ca pe-o biblie a românismului și-un etern strigăt al dreptăților pentru totdeauna! La mulți ani, Nicolae Dabija!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu