Mi-e drag de doamna Sofia Vicoveanca! Și cred că nimic nu vorbește mai autentic despre spiritul și simbolurile românești decât cea care este „stânca Bucovinei”. Azi e ziua dumneaei, iar eu mă-nclin în fața imensității sale artistice, în fața omeniei și a întregii Românii cuprinse atât de simplu și real în glasul, în portul și în activitatea sa, dorindu-i ani mulți de cântec.
O consider un exemplu pentru noi toți și cumva mare parte din esența muzicii populare românești se află în repertoriul, în decența și-n demnitatea pe care de aproape 60 de ani le dăruiește lumii. N-are vanități, fiind un tablou plin al spiritului autohton, asupra căruia timpul nu și-a pus amprenta, ea fiind cea care a ținut mereu la autenticitate, unind prin cântec, pentru prima oară, cele două tărâmuri gemene românești dintre malurile Prutului. Îi mulțumesc că mi-a fost alături săptămâna trecută, la Iași, la vernisajul “DE VORBĂ CU CERUL” din Palatul Culturii, acolo unde am premiat-o pentru tot ce înseamnă.
La mulți ani, om bun, doamna Sofia Vicoveanca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu