De când cu turneele și spectacolele prin țară, mi-am neglijat cel mai bun prieten necuvântător – câinele meu Simba, rasa Akita Inu. Nu v-am povestit de multă vreme despre el, toată lumea mă întreabă, așa că m-am gândit că n-ar fi rău să o fac, mai ales că este o încântare cu fiecare gest pe care-l face.
Îl stăpânesc cu greu și-mi dau seama, fără glumă, pe zi ce trece, că animalele au mai multă rațiune și dibăcie decât parte dintre oameni. La poză îl prind destul de rar, iar principala lui activitate este aceea de a mă tachina pe mine.
Știe când sunt trist și simte fiecare tresărire a stăpânului. E loial și nu caută vreodată să primească ceva, mulțumindu-se cu ce are. E un câine deștept și sunt mândru de el! Dincolo de toate, v-am mai spus asta și o voi repeta mereu, în viață, lucrurile bune vin pe nepregătite, așa cum a venit el în existența mea și aduc cu sine schimbări și noi sentimente. Iată-l mai jos, vedetă pe Facebook, pentru voi!
Zi faină! #simba #câinelemeucredincios
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu