Locul natal nu reprezintă doar amintire sau rădăcini, ci o adevărată poveste de viață. Se tot vorbește de casa părintească, dar nu ea este simbolul, nu ea reprezintă copilăria, ci tot ce-am trăit acolo când visele erau mărețe, când nu aveam nici urmă de îndoieli, când era bine, când părinții erau fericiți și toate parcă mergeau strună, chiar și atunci când în realitate nu mergeau.
Voi când v-ați gândit la locul copilăriei? Așa cum era el atunci. Stat pe loc, imortalizat în gândurile și în surâsurile noastre și în privirile celor dragi, pe care poate nu-i mai avem. Iar casa poate fi și un apartament, unde, între patru pereți, a existat suficientă dragoste pentru a deveni oameni mari.
Acesta a fost oarecum și punctul de plecare al temei pe care Paul Surugiu o încearcă mai nou în operele sale – casa părintească și locurile uitate de timp în care fiecare a crescut. Azi vă arătăm o nouă operă, proaspătă, ce reprezintă o casă uitată de timp în anotimpul iernii – “FILĂ DIN COPILĂRIE”! O puteți procura pentru a vă reaminti de momentele de cândva! Casa noastră e acolo unde sunt oamenii dragi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu