Toată lumea ne vorbește despre minuni, despre tot felul de lucruri motivaționale, despre bunătate, dar cumva toate acestea se regăsesc în privirea inocentă a unui copil. Acolo nu găsești răutăți, nu descoperi invidii și te regăsești pe tine. Când eram mic, îmi doream să fiu mare! Acum s-au inversat dorințele și mă gândesc la copilărie cu nostalgie!
Un copil are, cu naivitatea sa, toată lumea în mâini și poate lumina o viață întreagă! Ei sunt de fapt, minunile de pe pământ!
Voi vă gândiți la copilărie? Ce amintiri aveți de atunci? Eu nu pot uita cum am început să cânt și cum, pe la vreo 3 ani, tata mă înregistra cu un casetofon CASTAN. Sigur că eram neastâmpărat, dacă erați cumva curiosi! Și în ciuda tuturor, iarna îmi plăcea la nebunie să împodobesc bradul! Vă doresc zi liniștită! Ce amintiri aveți de atunci? Eu nu pot uita cum am început să cânt și cum, pe la vreo 3 ani, tata mă înregistra cu un casetofon CASTAN. Sigur că eram neastâmpărat, dacă erați cumva curiosi! Și în ciuda tuturor, iarna îmi plăcea la nebunie să împodobesc bradul! Vă doresc zi liniștită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu