12 noiembrie, ziua bunicii mele. Bubulina, cum îi spun eu, de dimineață, când am sunat-o, mi-a spus că viața ei, până acum și de acum înainte, a fost și va fi ca un buchet de flori de toamnă. Unele fire s-au ofilit, altele au înflorit, dar e bucuroasă că iernile și verile nu i-au furat gândurile frumoase, zâmbetul copiilor și lumina ce vine din partea nepoților.
Pentru mine, amintirile cu bunica sunt încântare. Om de omenie rară, de-un bun simț ardelenesc cum nu mai găsești astăzi, cu spirit dramatic și veselie pe chip chiar și în momentele dificile, bubulina este pentru mine, simbolul copilăriei, povețele adolescenței, alinarea de acum și prilejul ideal de a mă reîntoarce în preajma casei și-a perioadei de început de viață. La mulți ani!
In fotografie, ea debordând de mândrie că fata ei are un copil și eu, în fașă, la două luni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu