Vă aduceți aminte de jocurile acelea – CU MASCĂ, FĂRĂ MASCĂ ? Asta vă propun. Pe principiul recunoașteți personajul, vă dau câteva indicii. Micuțul din imagine își dorea să prindă aparatul de fotografiat să descopere cum se face atunci când apeși pe un buton și apoi te vezi în poză.
Deși zâmbetul îl trădează, era încă de pe atunci conștiincios. Cânta pe rupte, de la Hora Unirii la toate piesele muzicii românești. Vârsta? Cred că vreo 2 ani. Ghidușenia nu i se citește pe chip, dar vă spun din surse sigure că se ținea de multe năzbâtii.
Cert este că acea perioadă este cea mai frumoasă pentru un părinte, văzându-și copilul cum face primii pași, cum îl poate ocroti și cum crește, armonios, în ochii săi. Nu vă dezvălui cu exactitate cine e în poză, dar vă pot spune că și atunci mă visam pe scenă, deși nu îmi dădeam seama prea tare. Aveam stofă de artist în fața porții bunicii mele?
În fond, copilăria este vremea în care se pun bazele armoniei, în care transformăm infantilitatea unor clipe în amintiri pentru o viață întreagă, trecând mereu prin popasul copilăriei atunci când vrem să fim din nou, pe deplin, simpli.
O seară minunată, pe acordurile maestrului Kerestely !
http://www.youtube.com/watch?v=eEfmQOd-oiU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu