Nenea Grig ...
“ O, nene Grig, mi-ai fost ca un părinte bun şi rugăciunea ta către lumea mare și românească se aude în zbuciumul patriotismului de azi. N-am apucat poate să-ți mulțumesc și deseori cuvintele mele nu au făcut altceva decât să fie flori la căpătâiul nemuririi tale.
Și poate că n-am apucat să te zăresc suficient, să vorbesc despre tine îndeajuns. Nici măcar să mă îmbogățesc pe mine însumi, n-am apucat, pentru că eternitatea a fost mai abilă și te-a atras mai repede.
Și poate că n-am apucat să te zăresc suficient, să vorbesc despre tine îndeajuns. Nici măcar să mă îmbogățesc pe mine însumi, n-am apucat, pentru că eternitatea a fost mai abilă și te-a atras mai repede.
Acum șase ani, cultura românească se împlinea. Tăcerile nu apucau să mai vorbească și lumina se închina în fața poeziei. Moartea nu a avut cu tine nimic. Tu, nene Grig, ne vorbești, ne mărești, ne uimești și ne faci simpli ca iarba, indiferent dacă vorba-ți strâmtă și pripită răzbate durerile și lacrimile noastre.
Pentru tine, maestre al poeziei divine, românescul românilor vorbește. Prin tine el iubește. Pentru tine, poet al veșniciei, cuvintele simple, fragmente de viață pe hârtie, zboară. Tu le dai aripi. Pentru tine, părinte și maestru, eu cânt în continuare. Tu mi-ai pus versul din glas. ”
Pentru tine, maestre al poeziei divine, românescul românilor vorbește. Prin tine el iubește. Pentru tine, poet al veșniciei, cuvintele simple, fragmente de viață pe hârtie, zboară. Tu le dai aripi. Pentru tine, părinte și maestru, eu cânt în continuare. Tu mi-ai pus versul din glas. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu