
Vorbeam aseară cu cineva despre felul în care noi oamenii punem la suflet tot ce ni se întâmplă, despre confirmări și despre nevoia aceasta avidă de a vedea totul mai frumos în mijlocul nostru. Nu știu dacă e corect sau nu, dar pe mine mă dor nedreptățile, răutatea gratuită și felul unora de a găsi relaxare în a comenta pe alții. Cred că iubirea, cred că prietenia adevărată, că noblețea unui caracter nu stau în confirmări și nici în modul în care unii dintre noi, mai visători, vedem o lume ideală. Se știe că oamenii rănesc, dar ar mai trebui să se știe că nimeni, dar nimeni nu are nimic de câștigat din urma răutății și că într-un final toți ne îndreptăm către același lucru, inevitabil! Așadar, păstrați zâmbetul pe buze, fiți pozitivi, altruiști, simpli și nu aplecați urechea, pentru că înțelepciunea e o formă a omului deplin! Vă doresc duminică de poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu